Mai jos va prezentam mai multe precizari legate de calitatea gazelor naturale si de obligatiile furnizorilor de gaze naturale pe aceasta tema
Calitatea gazelor naturale: Gazele naturale furnizate în România prin infrastructura sectorului gazelor naturale trebuie să întrunească proprietăţile fizice şi chimice prevăzute în standardul 3317.
Calitatea gazelor naturale se defineşte prin compoziţia chimică şi prin următoarele proprietăţi fizice (conform SR ISO 13686 pct. 3.6):
- – componente principale: putere calorifică, indice Wobbe;
- – componente minore: densitate, factor de compresibilitate;
- – urme de constituenţi: densitate relativă, punct de rouă.
Producătorii/furnizorii, transportatorul şi distribuitorii sunt obligaţi să asigure determinarea calităţii gazelor naturale la punctele de predare/preluare comerciala a gazelor naturale.
Determinarea calităţii gazelor naturale se realizează prin prelevări de probe în conformitate cu prevederile Acordului Tehnic privind exploatarea punctelor de predare/preluare comercială a gazelor naturale. Acesta precizează şi condiţiile minime de calitate a gazelor naturale, atât din punct de vedere al compoziţiei chimice, inclusiv conţinutul în sulf total, hidrogen sulfurat şi sulf mercaptanic cât şi din punct de vedere al umidităţii gazelor (punctul de rouă al apei), al puterii calorifice inferioare, temperatura maximă a gazelor precum şi conţinutul în impurităţi mecanice maxim admis.
Producătorii/furnizorii de gaze naturale, transportatorul vor prevedea determinări frecvente şi continue (unde se impune) a calităţii gazelor pentru a asigura controlul calităţii gazelor inclusiv a puterii calorifice a acestora, în vederea trecerii graduale la măsurarea cantităţilor de gaze naturale în unităţi de energie. Necesitatea controlului riguros al calităţii gazelor naturale se impune având în vedere adoptarea normelor europene în România atât în privinţa măsurării cantităţilor de gaze în unităţi de energie cât şi respectarea condiţiilor de introducere pe piaţă a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi (Directiva europeană 90/396 transpusă prin Hotărârea de Guvern 761/2001).
Vehicularea altor tipuri de gaze combustibile prin sisteme de transport şi/sau distribuţie a gazelor naturale, ca sursă alternativă pentru acoperirea vârfurilor de consum sau pentru cazuri de intervenţie, se face cu acordul operatorilor acestor sisteme şi cu respectarea condiţiilor de compatibilitate a acestor gaze cu materialele conductelor, echipamentelor şi cu cerinţele de combustibilitate ale aparatelor de utilizare pe care le alimentează.
